miercuri, 13 decembrie 2017

13 Decembrie 1983



voi, în genunchi! 
pe aici a trecut el,
cel care a fost în fiecare 
și n-ați știut,
cel care a luat gândul nepătruns
ascuns în ochiul sacru
al ființei,
l-a ființat cu durerea lui
și l-a zidit în os


voi, în genunchi!
aici a zâmbit el
când frunza îi vorbea sub pași
despre naștere și moarte
despre lumină și întuneric
zbor și cădere
timp și netimp

voi, în genunchi!
a trecut El!

Adina V.

13.12.2017

luni, 11 decembrie 2017

Rugă



Prea obosit de cruda viață,
din moarte am să-mi iau puterea
destinului să-i râd în față
că m-a-nvățat doar ce-i durerea.

Am căutat calea cea dreaptă,
așa cum Domnul ne-a-ndemnat,
dar fiecare pas te-ndreaptă,
dacă nu crezi, înspre păcat.

Prea obosit de-atâtea rele,
îți cer smerit, azi, dezlegare,
păcatele - vorbele mele -
le uită, Tu, și dă-mi Iertare!

Adina V.

11.12.2017

Rondell-ul ninsorii



Când viscolește iarna peste noi
și mor cuvintele în alfabet,
un "te iubesc" se pierde-n norii grei
când viscolește iarna peste noi.


Silabele se cern peste-amintiri
topindu-se în stratul de omăt
când viscolește iarna peste noi
și mor cuvintele în alfabet.

Adina V.

11.12.2017

vineri, 8 decembrie 2017

Catrinel



- Motto hibernal -

Iarna vine peste prund
Lăsând păsări ce-n catrene
Zgribulite își ascund
Ciocușoarele sub pene... 



Supărat, un brad stufos,
De atâta nepăsare,
În veșmântul lui țepos
A plecat în deplasare.

Ursul doarme în bârlog,
obosit, de-alaltăseară,
iar bursucul pisălog
nu mai iese din cămară.

Strâmbă vulpea din botic
Când în blana ei cea deasă
Poposește un pitic
Scoțând căciulița roasă.

Uite-o haită! șeful lup
Ce nervos se rățoiește
Către-ncremenitul grup
Ce-l privește pisicește.

La lumina unui bec, 
Sus, pe creanga cinci din dreapta,
Tacticos mâncând din chec
Mișcă veverița coada.

Iată micul trubadur
Care-a chefuit în vară,
Clătinându-se mahmur,
A venit din nou să ceară

La furnică împrumut.
Tremurând din toate cele, 
Vrea să fie-ntreținut
Contra zece cântecele.

*

Mulțumit de ce-a văzut,
Bradul cetina-și înfoaie
Și pășește neștiut
Chiar la tine în odaie.

Printre crengi, un clopoțel
Stă pitit cu duioșie...
Să îți amintești de el,
Drag copil...e-o poezie. :)

pentru Mathias


Adina V.

8.12.2017

marți, 5 decembrie 2017

Simplitate



E greu când nimeni nu-nțelege
ce vrei să spui, deși e clar,
și când din vorba ta culege
numai ce-i este necesar.

E greu când zâmbetul dispare
și ți-e cuvântul tot mai rar,
într-o conflictuală stare
să mai zâmbești e în zadar.

E greu când dăruiești iubire
să nu primești nimic în loc
și să te legi cu mii de fire
legând deasemeni, reciproc.

E greu să construiești castele
când totul e-nghețat în jur,
să desenezi un cer cu stele,
să crezi naiv că totu-i pur.

E greu să urci în vârf de munte
când mergi privind numai în jos;
când nu e nimeni să te-asculte,
întoarce-te către Hristos.

Adina V.

5.12.2017