Prin coridoare sumbre cresc florile tăcerii
păzite de o gloată de gânduri ce privesc
spre colțurile-n care un deget de lumină
pictează ramuri zvelte pe care muguri cresc.
În ziduri se aude bătaia unei inimi,
din ceasul vieții zboară secundele străine,
o albă înserare se furișează-n suflet,
mi-e dor, încă și astăzi, de cineva ca mine.
adina v.
mai 2014
